Electrocardiograma (ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice ale inimii.Inima este o pompa musculara formata din patru camere. Cele doua camere de sus sunt denumite atrii, iar cele de jos, ventricule.

     Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste mici discuri metalice, denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei electrozii sunt atasati de piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati la un aparat ce transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare grafica, pe care o inregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.

O electrocardiograma poate sa arate:

• Dovezi ale maririi de volum a inimii
• Semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii
• Semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte)
• Probleme ale ritmului cardiac (aritmii)
• Modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic
• Semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite).

INDICATII:

O electrocardiograma este indicata pentru:

• Evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, in special cand se suspicioneaza un posibil infarct; alte cauze posibile ale durerii de piept ce pot fi diagnosticate printr-o electrocardiograma sunt aritmiile, hipertrofia unei camere (peretii camerei sunt ingrosati), inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita), scaderea fluxului sanguin catre inima (ischemia)
• Monitorizarea activitatii electrice ale inimii
• Diagnosticarea hipertrofiei ventriculare
• Monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta activitatea electrica a inimii
• Verificarea functionarii unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare) implantate in inima cu scopul de a mentine regulat ritmul acesteia.

     O electrocardiograma poate fi folosita pentru a evalua simptomele unei afectiuni cardiace (precum o durere inexplicabila de piept, dispneea, ameteli, palpitatii sau o stare de slabiciune) sau functia cardiaca, atunci cand exista factori de risc pentru boli cardiace (precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea arteriala, sau istoric familial de afectiuni cardiace la varste tinere).


METODA:

     Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul este interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog, etc. Pacientul primeste de obicei ECG-ul ca dovada a examinarii sale de catre un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde.

     Pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara a corpului, de la nivelul mainilor si a picioarelor.

     In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele de la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii, sunt curatate si eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate fi plasat un gel special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta ce nu necesita gel sau alcool.

     Dupa terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii testului, pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara poate influenta rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sa stea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si tina respiratia pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5 pana la 10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci cand se masoara ritmul cardiac.


DE RETINUT:

     ELECTROCARDIOGRAMA ESTE O INVESTIGATIE NEDUREROASA. ELECTROZII SI GELUL POT FI RECI ATUNCI CAND SUNT APLICATI. PACIENTUL POATE SIMTI O SENZATIE DE CALDURA SAU INTEPATURA, ATUNCI CAND ZONA IN CARE VOR FI ATASATI ELECTROZII ESTE CURATATA SI RASA. PIELEA SI PARUL POT FI TRASE ATUNCI CAND ELECTROZII SUNT INDEPARTATI, CEEA CE POATE CREA UN MIC DISCONFORT.


REZULTATE:

Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor electrice generate de inima.

Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda T:

• Unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)
• Complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare (ventriculi)
• Segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste suficient sange
• Unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere electric si se pregatesc pentru o noua contractie

Electrocardiograma
NORMAL	Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut) si ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normala.
	Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale.
	Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.
	Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata in contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic si, daca este necesar, a altor investigatii.
ANORMAL	Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiuni cardiace. In unele cazuri EKG-ul deceleaza anomalii numai in timpul efortului fizic sau atunci cand apar simptomele. In aceste cazuri este necesara o forma speciala a electrocardiogramei denumita EKG de efort.
	Ritmul cardiac - Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. O frecventa cardiaca sub 60 de batai pe minut este denumita bradicardie. O frecventa cardiaca peste 100 de batai pe minut este denumita tahicardie. Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu origine in ventriculi (fibrilatie ventriculara), sau un ritm rapid regulat cu pornire in atrii (flutter atrial). Tot in categoria aritmiilor intra si anomaliile de conducere a impulsurilor electrice. Boala coronariana si infarctul miocardic - Daca arterele coronare ce furnizeaza sangele muschiului cardiac sunt blocate, acesta primeste mai putin oxigen decat are nevoie, determinand aparitia ischemiei sau chiar a necrozei (moartea muschiului cardiac). Aceasta leziune apare pe electrocardiograma. Semnele precoce de ischemie cardiaca (scaderea fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de subdenivelarea segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic sunt reprezentate de supradenivelarea segmentului ST. In timp, dupa infarct, unda Q a complexului QRS apare mai adanca pe EKG. Hipertrofia cardiaca (ingrosarea peretilor camerelor) - Unele modificari ale EKG-ului sugereaza ingrosarea muschiului inimii la nivelul uneia sau a mai multor camere. Afectiunile ce pot determina aparitia hipertrofiei sunt hipertensiunea arteriala, boala coronariana, cardiomiopatia si bolile valvulare. Inflamarea inimii - Un segment ST supradenivelat apare si in cazul inflamarii muschiului inimii (miocardita) sau a sacului ce inconjoara inima (pericardita). Modificari chimice (dezechilibre electrolitice) - Activitatea normala a inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unor substante chimice (denumite electroliti), cum sunt calciul si potasiul. Niveluri crescute sau scazute ale acestor electroliti, determina aparitia anumitor aritmii, precum modificari ale undei P, ale complexului QRS sau a undei T. Medicamentele - Anumite medicamente administrate pentru afectiuni cardiace sau de alta natura pot determina modificari ale EKG-ului.